Descoperire istorică a cercetătorilor. Primul superconductor la temperatura ambientală din lume

Sâmbătă, 22 iulie, cercetătorii din Coreea de Sud au publicat un articol anunțând sinteza a ceea ce ar putea fi primul superconductor la temperatura ambientală din lume.

Descoperire cu implicații uriașe

Dacă descoperirile lor sunt autentice, atunci implicatiile sunt uriașe. Cu toate acestea, cei mai mulți experți sunt sceptici. Cercetători din întreaga lume încearcă să reproducă și să verifice descoperirile cercetătorilor coreeni. Cele mai credibile încercări au constatat că LK-99 – numele dat de cercetătorii coreeni materialului – nu este de fapt superconductor la temperatura camerei.

Deocamdată, fiabilitatea descoperirilor rămâne neclară. Cercetătorii subliniază că vom afla curând dacă cercetătorii au făcut cu adevărat o descoperire semnificativă, scrie Time.

Ce sunt superconductori? Un superconductor este un material care poate levita într-un câmp magnetic și conduce electricitate fără rezistență – atunci când cablurile se încălzesc, acest lucru se datorează rezistenței.

Există mai multe materiale care prezintă superconductivitate la temperaturi cuprinse între 4 Kelvin, -260 C, pentru mercur și 250 Kelvin, -23 C pentru hidrura de lantan sub presiuni ridicate.

Câmpurile magnetice mari necesare pentru scanerele MRI, de exemplu, sunt generate prin trecerea unui curent mare printr-un superconductor (de obicei, mașinile MRI folosesc superconductori din niobiu titan, răciți la sub 9,3 Kelvin, -442,9°F, folosind heliu lichid).

Dar temperaturile scăzute necesare înseamnă că superconductori pot fi utilizați doar în setări specializate. Oamenii de știință caută de mult timp un material care să prezinte superconductivitate la temperatura ambiantă – cu alte cuvinte, un material care nu ar trebui răcit pentru a fi util.

Superconductori la temperatura ambiantă ar putea fi utilizați pentru a crea rețele electrice eficiente.

Cipuri de calculator fabricate din materiale superconductoare ar putea fi de 50 până la 100 de ori mai eficiente decât cipurile de calculator de astăzi, ceea ce ar contribui la reducerea costurilor climatice ale centrelor de date. Trenurile ultra-rapide ar putea levita pe materialul superconductor.

Motive pentru a fi sceptici

În 2020, cercetători de la Universitatea din Rochester, conduși de Ranga Dias, profesor asistent în departamentele de fizică și inginerie mecanică ale universității, au pretins că au descoperit o metodă pentru plasarea carbonului, sulfatului și hidrogenului între vârfurile a două diamante și comprimarea lor la presiuni extrem de ridicate pentru a produce un compus de carbon-sulfat-hidrogen care prezenta superconductivitate la 287 Kelvin (13,8 grade Celsius).

Cu toate acestea, alți cercetători nu au reușit să reproducă rezultatele lor, iar articolul a fost retras.

Au fost multe cazuri similare înainte.

„Întorcându-ne în anii 1990, au existat uneori rapoarte despre superconductivitate la temperatura camerei, care ulterior au dispărut”, spune Simon Clarke, profesor de chimie la Universitatea din Oxford.